Cu 136 ani în urmă, la 9 februarie 1885, în familia unui preot rural din satul Gandza, lângă Akhalkalaki, sa născut mareea poet armean Vaan Teriaan.
În 1899, Vaan intră pe Institutul Lazarevian de Limbi orientale din Moscova. Împreună cu prietenii, Tereyan publică un ziar scris de mână "Nadezhda", în care nu numai că îndeplinește cu articole editoriale și editoriale, ci și conduce departamentul de poezie, unde își publică poemele sub pseudonimele lui Schwen, Volo etc. În august 1906 , Tryan intră în Universitatea Moscova, la limba și literatura rusă a facultății istorice și filologice. Sub influența directă a Revoluției din 1905-1907, el scrie ciclul poemelor "coroanei terniste", care glorifică luptătorii Revoluției. În noaptea de 3 decembrie 1906, apartamentul lui Terya a fost căutat, el și prietenul său au fost arestați, dar pe 13 decembrie a fost eliberat de custodie. În această perioadă, Tryanyan a scris un "cântec estonian", "cântec de toamnă", "Melodie de toamnă", "fată minunată", "s-a snioriza la apus", "dorința" și alte poezii. Poezia lui Teryaan cu cel mai bun versism, penetrarea sentimentelor, muzicalitatea excepțională și bogăția limbii sunt cel mai mare fenomen din istoria literaturii armeene.
În 1908, prima sa colecție de poezii "visează de amurg" a fost publicată în Tiflis. Colecția a primit recenzii bune de la Avetika Isaakyan și Ovasnes Tumanyan.
În 1910, în paralel cu studiul de la Universitatea din Moscova, Trynya editează și publică almanacul literar și artistic "Garun" ("primăvară"). În 1915, Maxim Gorky a însărcinat compilarea lui Triande de colecția armeană, care a fost publicată la Moscova. În același an, el scrie ciclul patriotic "Țara Nairy".
Valery Bryusov a tradus o serie de poezii poezii și i-au numit "cea mai proeminentă figură" printre tinerii poeți ai "Armenia Rusă".
Fără supraviețuirea cu o lună înainte de cea de-a 35-a aniversare, Vaan Teriaan a murit la 7 ianuarie 1920 de la tuberculoză.
Cântece armeane Am auzit din nou, cântece care arată așa pe sobbing. Alien, nu înțelegi, nu le vor înțelege, străin, și tu.
Trist și plâns, și amar sunt monotonoși, dar ca melodioși, inimă, durere arsă, asemănătoare, spiritului, durerii arse, sunt familiare.
Satele sărace cu noi, și peste tot se confruntă cu tristețe în priviri, toți oamenii noștri în nenorocire fără speranță, întreaga noastră viață este durerea fără speranță.
Cum facem noi în cântece, în cântece, așa că arătau pe sobbing? Alien, nu înțelegi, nu le vor înțelege, străin, și tu.
Traducere N. Chukovsky.